Drept sa va spun nu stiu exact data cand am reusit sa inteleg ca persoana care tot intra in fiecare dimineata la noi in ograda era bunicul meu dinspre tata dar ceea ce stiu cu siguranta e ca era cam pe timpul cand puiul de om adica eu nu ma mai incaltam pe dos nu mai jucam baschet prin supat si ce e si mai important e ca reuseam sa duc singur la gura darabul de mamaliga ceea ce insemna ca pe viitor nu aveam cum sa mor de foame.
Batranelul asta care ne tot deranja dimineata cu o bataie scurta in usa urmata de,,nu-i gata cafeaua,, avea cam in jur de 75 de ani pe atunci nu era nici frumos dar nici urat,nici gras,nici slab,nici inalt nici scurt dar de desteptept era dat dracului si va spun acest lucru deoarece nu erau tarani pe o raza de cateva sute de prajini care adunati la crasma pentru asi burduji pantecele cu vin de surcele si tigari de la basarabeni sa-i puna o intrebare care sa-l incuie.De mic copil ii placuse sa studieze si asta deoarece avea in fata doi frati mai mari care de fiecare data cand veneau acasa de la scoala agatau traistile in cui,mancau si la treaba cu ei pentru ca strabunicul era mai toata ziua plecat cu treburi iar strabunica tinea loc si de tata si de mama si ferasca Ala de sus daca unul din ei incerca sa nu se conformeze era vai de fundul lui cand intra vatraiul in actiune.Bunicul cum ramanea singur in casa nu avea altceva de facut decat sa le ia cartile si sa le studieze chiar daca nu stia sa citeasca dar privea imaginile si seara cu cele cateva cuvinte pe care le avea in vocabular reusea sa-i povesteasca mamei lui ceea ce vazuse el in carti.Toate astea s-au intamplat pana intr-o zi cand bunicul crescu incepuse sa mearga la scoala dar nu mai avea timp sa studieze cartile pentru ca ii venise si lui vremea sa vina de la scoala sa arunce traista-n cui sa imbuce ceva din fuga si la munca tata ca nu era de scapare nici cu plansete nici cu rugaminti desarte ca daca il lasa sa invete promite ca nu o sa-i faca de rusine,ai lui nu stiau decat ca pamantul trebuie muncit pentru a avea ce pune pe masa cand iti este foame mai ales ca din urma mai venisera vreo patru suflete.
Toate aceste lucruri precum si altele pe care o sa vi le povestesc mai tarziu nu as fi in stare sa vi le spun daca nu as fi fost cu ochii cat cepele si cu urechile intinse la maxim in serile in care Mosul ca de acum in colo asa o sa-l cheme pentru ca tatal meu mereu il striga Mos sau Mosule datorita unui hatar de-al bunicului care nu dorea sa i se spuna nene sau badie se aseza pe scaunul dintre patul in care eu dormeam si masa isi tragea pachetul de tigari langa el si incepea sa-i povesteasca tatalui meu vrute si nevrute.Parca il vad si acum cum statea pe scaun rezemat cu cotul mainii stangi pe masa cu tigara tinuta din scurt picioarele alungite din cauza carceilor care il tot prindeau zicandu-i mamei,mai nor-mea da un pahar de vin si o cafea ai fi si tu in stare sa ne dai ca vorba aia unde-i vorba si tutun merge si o cafea si-un pahar de vin bun iar mama saraca se conforma punea ibricul de cafea la foc in timp ce tata se ducea in beci dupa vin dupa care parca o vad ca isi lua perna si pleca in cealalta camera lasandu-i pe tata si fecior la palavrageala
Nu era Sambata sa nu avem parte de acest ritual pana la un moment dat cand intr-una din seri cand tatal meu venea cu ulcica de vin din beci Mosul ii spuse,,cam suna ascutit butoiul tau cand bati cepul,,pe moment nu am inteles despre ce este vorba pana cand urmatoarea sedinta de familie s-a desfasurat la deal in casa bunicului datorita faptului ca nivelul vinului din butoiul tatei scazuse iar bunicul dorea sa ramana ceva si pentru sarbatorile de iarna ca nu se cadea sa primesti Capra sau Uratorii cu vin de mat.
De atunci am inceput sa-l vad pe bunicul cu alti ochi mai ales cand venea vorba de taramul de apoi cand acel mos ii dadea sfaturi tatalui meu ce trebuie sa faca pentru mine daca el nu o sa mai fie,cand el bunicul trata moartea ca si cum ar fi fost cu ea la piata dau eu de la mine lasa tu de la tine pana cand intr-una din zile bunicul ne anunta pe un ton mieros ca a cam belit belingherul,eu unul nu prea stiam despre ce este vorba dar presimteam ca ceva nu este in regula deoarece tatal meu ii spunea mereu din acea zi,,ti-am zis eu Mos dute ma la spital si te opereaza ca si asa esti singur ce dracu tot o lungesti atata dar el nu si nu parca isi dorea cu ardoare sa se duca langa bunica.
Si zilele treceau si el se inmuia din ce in ce mai tare,eram prezenti zi de zi la casa lui dar el nu avea chef de nimic incercam sa intru in vorba cu el iar dansul ma trimitea la joaca ultima oara cand l-am vazut iesind din casa a fost cand unul din prietenii lui a trecut in sicriu prin fata casei lui si el din poarta doar atat a facut la salutat cu mana si i-a zis,Gica tine un loc si pentru mine ca-s gata si eu si asa a si fost nu dupa mult timp intr-una din zile a venit mama acasa plangand si mi-a spus ca bunicul s-a dus parca nu-mi venea sa cred dar cand am ajuns la casa lui si l-am vazut asezat frumos in sicriul facut de tata imbracat cu hainele pe care si le pregatise din timp am inteles ca totul a luat sfarsit ca de acum acele seri cu palavre luasera sfarsit.As fi vrut sa-l pastrez in memorie asa cum arata el in viata dar curizitatea m-a impins pana la sfarsit si pentru ca el era pus pe masa iar eu nu-l puteam vedea de jos am luat scaunul m-am suit pe el ca sa-l vad pentru ultima oara asa lungit in sicriu,nu era schimbat deloc la fata doar ca obrajii erau putin supti,ochii inchisi dusi in fundul capului iar coltul stang al gurii avea acel zimbet ca atunci cand el ma punea sa fac o treaba si eu o faceam bine schita un zambet dar niciodata nu ma lauda.
A doua zi m-am trezit cu o multime de oameni in ograda nu stiam despre ce este vorba pana cand nu m-am trezit cu o coroana de flori in brate si atunci am inteles ca bunicul urma sa-si vada parintii,prietenii,sotia si ginerele si pe toti cei ce el ii petrecuse pe ultimul drum,urma sa paraseasca asa cum ii placea lui sa spuna Raiul pentru ca el mereu a comparat suprafata cu Raiul si adancul cu Iadul,el mereu traia fiecare zi ca si cum alta nu ar mai fi la fel,dar ce este mai important e ca nu a plecat fara sa-mi spuna,nepoate sa inveti ca sa nu ma faci de rusine pentru ca daca esti educat nimeni si nimic nu-ti va sta in cale.
Acum merg la mormantul lui cu ai mei ii aprindem cate o lumanare dar am un regret imi pare rau ca nu poate vedea carnetul meu de note ca daca l-ar vedea sunt sigur ca nu m-ar lauda dar ar schita acel zambet in coltul gurii.
de Elisav Unaeliar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu